Hobby Romania

de Crista Andriescu
15 Februarie, 2007

In timp ce ma gandeam la un titlu pentru articolul de saptamana aceasta mi-a venit in minte celebrul citat “Mens sana in corpore sano.” Traducerea mai mult sau mai putin exacta ar fi “O minte sanatoasa intr-un corp sanatos.” Dar am zis sa schimb corpul “sanatos” cu unul … miscat! Pentru ca, in fond, putem suferi de mici dureri de cap, o usoara atrofiere a muschilor si alte neglijabile maladii si cu toate astea sa ne mentinem mintea sanatoasa si viata tot asa, prin miscare.

Sa nu va ganditi insa ca acestea se aplica doar adultilor! O, nu… in zilele noastre, cu emanciparea precoce a piticilor care vorbesc de Yahoo Messenger, telefonie mobila, invitarea Mirunei “la restaurant de Valentine’s Day” (ca tot abia a fost) – in clasa a 4-a – si alte asemenea anomalii, au inceput sa sufere si ei de multe din bolile adultilor. Ba chiar, as spune eu, multi dintre ei saracii sunt defavorizati cand vine vorba de miscare!

As indrazni sa spun chiar ca piticii – vorbesc de cei pana in jurul varstei de 12 ani – fac mai putina miscare decat multi adulti. Stilul de viata sedentar incepe sa se raspandeasca. E de mirare atunci ca incep sa apara si la noi, asa cum apar in tarile occidentale, rapoarte cum ca obezitatea (si la adulti si la copii – si scuze pentru inca o paranteza) este in crestere?

Vorba lui Creanga, “nu stiu altii cum sunt, dar eu…” cand ii vad pe pitici intepeniti ore in sir in fata calculatorului, jucand mai stiu eu ce joc, sau facand dupa-amieze intregi la matematica, fizica, chimie si alte materii fiindca de, acum au de 10 ori mai multa informatie de acumulat fata de acum 5 ani, ma apuca asa o furie si imi vine sa ii iau pe toti de ciuf si sa ii arunc pe un maidan cu niste mingi. “Na, ia-va!” le-as spune. “Si n-aveti voie sa veniti in casa pana la ora 10!”

IACRIS

La sfarsitul anului trecut am vrut sa scriu un articol despre atletism. Mie una nu mi-a placut insa niciodata prea mult ca sa fiu sincera. Corpul meu pare sa se supraincalzeasca de cate ori alerg fara un scop anume – ca de pilda prinderea unei mingi – si doar de dragul alergatului, iar asta imi provoaca neplaceri.

Cand am inceput, in interes mai mult sau mai putin “jurnalistic”, sa caut cluburi de atletism unde sa ma pot duce, intentionam sa mai incerc o data sa alerg de dragul miscarii. Doar ca am dat pe internet de site-ul clubului “Iacris” care mi-a placut atat de mult incat m-am hotarat sa le fac o vizita ca sa asist la o sedinta de antrenament. Orice sedinta.

Iata ce scrie in pagina “Despre noi” a clubului:

<>

Si mai departe:

<>

Suna nemaipomenit de bine si am hotarat ca trebuie sa ii cunosc pe cei de la club. Asa ca m-am invitat si m-au invitat intr-o seara la o sedinta de antrenament de la Sala de Atletism a complexului Lia Manoliu, una din locatiile lor.

I-am vazut intai din capatul celalalt al pistei de viteza, un card de copii agitandu-se in jurul antrenorului Cristi Iacoban. M-am apropiat si i-am salutat, iar apoi m-am asezat pe o banca sa-i privesc.

Grupul avea cam 15 copii cu varste intre 5 si 9 ani, fete si baieti, amestecati. Unii mai slabuti, altii mai atletici. Galagiosi cu totii, aveau pofta de joaca si nimic din tinuta si vocea antrenorului nu ii impiedica sa faca asta. Ce-i drept ca uneori mai folosea si fluierul, cand nivelul galagiei atingea cote impresionante. Piticii radeau, faceau liniste un moment, apoi o luau de la capat.

Radeau mult copiii. Dl. Iacoban le mai facea observatie, spunandu-le ca arata ca niste elefanti de pilda, sau alte cuvinte si expresii simpatice. Asta nu il impiedica insa sa ii admonesteze uneori, cu ton glumet dar ferm incat copiii il ascultau. Mie una mi-a placut metoda, fiindca am fost intotdeauna de parere ca oricine invata mai bine de placere decat de frica.

Joaca si antrenamentul s-au impletit in timpul orei si jumatate. Au facut exercitii de incalzire intai, cu pasul piticului, alergare cu genunchii la piept, alergare cu calcaiele la sezut si altele. Unii se descurcau mai bine, altii mai putin. Antrenorul avea insa doar 3 calificative: bine, (poti) mai bine si foarte bine. I-am vazut pe copii relaxati si bine dispusi, fara presiunea “performantei”. Nu ca n-ar fi vrut sa faca mai bine, daca li se cerea asta. Dar totul se desfasura intr-o atmosfera relaxata.

Chiar si concursurile.

Unul dintre ele, de exemplu, le cerea sa se imparta in 3 echipe. Primul din fiecare echipa trebuia sa alerge cat mai repede pe o distanta cam de 30 de metri, pana la un cerc colorat asezat pe podea. Intrau in cerc si-apoi alergau inapoi la echipa, pentru a preda stafeta. Echipa care termina prima, ultimul participant ajungand inapoi la linia de plecare, castiga.

Ii vedeam entuziasmati de competitie si m-as fi asteptat sa fie mult mai indarjiti. Insa, poate din cauza antrenorului care a avut grija ca fiecare echipa sa castige un numar egal de “jocuri”, i-am vazut impacati cu ideea ca uneori altii castiga si ca asta e ceva natural si firesc. A fost unul din baietei, ce-i drept, care a inceput sa planga amarnic, strigand “Eu nu pot sa pierd! Chiar nu pot sa pierd!” dupa ce a fost eliminat dintr-unul din jocuri. Ma uitam la el buimaca si ma intrebam ce i-as fi spus fiului meu, daca ar fi avut o asemenea reactie.

Cristi Iacoban i-a explicat scurt si prieteneste dar ferm ca nu intotdeauna castigi un joc, ca e bine sa stii sa si pierzi si sa te bucuri de placerea jocului. Copilul o tinea pe-a lui, una si buna dar antrenorul l-a lasat in pace, s-a intors catre ceilalti copii si a continuat lectia, lasandu-l sa-si consume energia. Unii dintre ceilalti copii, mai marisori, inganau cuvintele lui: “Da mai, nu trebuie sa te superi asa…” Altii si-au vazut de treaba. Interactiuni…

Si ce te faci cu cei care au toata bunavointa dar nu au fizicul necesar? Eu de pilda, in ce priveste atletismul, ma numar printre ei. Mi-a trebuit ceva timp ca sa invat placerea simpla a jocului, fara a ma uita la rezultate. Chiar daca unii, in acelasi joc, vor avea rezultate spectaculoase. Copiii aceia invata asta de mici. Ce avantaj…

Intr-adevar, la Iacris se invata nu doar exercitiul fizic, ci si cel psihic. In fond greu de separat unul de altul.

Atitudini

La sfarsitul lectiei cu copiii am stat de vorba cu dl. Iacoban. Am vorbit despre club si am trecut in revista oferta si istoricul lui. Nu va voi da aici prea multe amanunte, pentru ca le puteti gasi pe site-ul clubului: www.iacris.ro.

Ce vreau sa va spun insa – si asta n-o puteti afla decat daca aveti contact cu echipa clubului – este ca oamenii din Iacris pe care i-am cunoscut eu (dl. Iacoban si sotia sa, antrenoare si dansa) sunt printre cei mai optimisti si calzi oameni pe care i-am cunoscut. Serios.

“De unde aveti atata rabdare cu copiii?” l-am intrebat, spunandu-i ca m-am mirat ca nici macar o data in cursul orei si jumatate, nu l-am vazut ridicand vocea amenintator, ca sa se impuna. Ce-i drept ca nici n-avea nevoie. Copiii il ascultau si se vedea clar ca-l indrageau, inconjurandu-l din cand in cand de parca impartea mereu bomboane.

“Nu stiu…” mi-a raspuns zambind. “Imi plac copiii foarte mult si ce fac, fac de placere.”

Am vorbit putin si de taberele pe care le organizeaza in fiecare an, vara si iarna. Copiii sunt, desigur, foarte incantati sa mearga la munte in Romania, la schi de pilda. Dar si in tabere internationale.

Dl. Iacoban mi-a povestit ca anul trecut au fost in Franta, la invitatia Federatiei Franceze de Rugby. Pare ciudat dar povestea a fost ca unul din reprezentantii ei, organizatorii unei tabere internationale, a gasit site-ul Iacris si, interesat, a cerut unei persoane din Romania sa i-l traduca. Impresionat (ca si mine!) de prezentare, a facut o invitatie sportivilor de la Iacris. Vedeti aici povestea calatoriei!

Tot anul trecut au fost si in Grecia, in tabara pentru copii de la Kalivas, din statiunea Halkidiki. Au petrecut acolo 10 zile minunate, facand plaja si baie la Marea Egee, jucand volei, bashet si tenis de masa, aerobic si dansuri grecesti si cate multe altele. (Povestea aceasta o gasiti aici).

Anul acesta vor merge in Grecia si in Ungaria si, poate, la Barcelona in Spania. Iar intr-un viitor apropiat, s-ar putea sa ajunga si in Africa de Sud! De ce nu? Antrenorul se bucura sa le arate copiilor lumea iar ei se distreaza grozav, cunoscand copii din alte tari, facandu-si prieteni si jucandu-se.

Fie ca vor merge mai departe sa fie sportivi de performanta sau nu, timpul petrecut alergand, concurand in echipe, invatand sa asculte si sa invete de la un antrenor, interactionand cu alti copii cu temperamente diferite, le va da oricum unelte pentru viata.

Iar la clubul Iacris, din cate am vazut eu, vor invata si sa reactioneze frumos, fara sa tipe, respectand parerile si drepturile celorlalti; vor invata sa-si dea silinta dar sa nu se “rusineze” daca n-au reusit chiar tot ce-au vrut; si vor invata ca poti sa faci miscare intr-un fel distractiv. Vor fi copii activi, la minte si in corp si, mai tarziu, adulti tot asa.

Pe viitor eu s-ar putea sa le mai fac o vizita. Doar ca sa ma uit la ei. Veselia lor e contagioasa, la fel si planurile de viitor cu tabere, concursuri si vazutul lumii. Dar poate ma va pali totusi inspiratia sa imi pun treningul si sa alerg in cercurile acelea colorate. Din pura placere. Pana una alta, mi-am propus sa merg mai mult pe jos si, din cand in cand, sa iutesc pasul intr-o alergare usoara. Sunt sigura ca apoi ma voi simti excelent, cu mintea limpede si intr-o dispozitie cat se poate de buna. Iar in seara cand am fost sa-i vizitez pe cei de la Iacris m-am simtit foarte bine, chiar daca n-am alergat, vazand ca exista oameni entuziasti care fac lucruri minunate. La mai mare!

Cristina Andriescu este editorul, administratorul si fondatorul site-ului HobbyRomania.ro. Inainte de a scrie serios despre hobby-uri a construit afaceri online in domeniul calculatoarelor, a facut consultanta si a practicat marketing pe Internet si a publicat o revista pentru emigranti.

Clubul Iacris a fost infiintat in aprilie 2005. Oferta:

• PREGĂTIRE FIZICĂ GENERALĂ ŞI SPECIALĂ Şedinţele au loc de pentru fiecare grupă, de la ora 8,30 la ora 10,00 sau de la ora 17.30 la ora 19.00 iar în vacanţe la ore stabilite de comun acord. Antrenamentele se desfăşoară la Stadionul Viitorul din cadrul Complexului Sportiv Naţional „Lia Manoliu” (fost 23 August), în Sala de Atletism a aceluiaşi complex iarna sau în caz de vreme nefavorabilă, precum şi la sediul instituţiilor d-voastră, la ore propuse de d-voastră. Numărul minim de copii pentru formarea unei grupe este de 8, maxim de 16.

• PREGĂTIRE FIZICĂ PENTRU EXAMENE: Facultăţi de Educaţie Fizică şi Sport, Academia de Poliţie, Bacalaureat, Capacitate etc.

• COMPETIŢII SPORTIVE LA NIVELUL COPIILOR ŞI JUNIORILOR

• TABERE ŞI CANTONAMENTE DE PREGĂTIRE ŞI RELAXARE

• PREGĂTIRE FIZICĂ PENTRU SILUETĂ ŞI CONDIŢIE FIZICĂ (Fitness, Aerobic, Stretching etc.) ŞI PENTRU RECUPERAREA DUPĂ ACCIDENTE

CONTACT:

Atletic Club IACRIS

Adresa

Bucureşti, Şos. Colentina nr. 14, sector 2

Telefon

021.242.12.85 (Romtelecom)
0318.023.008 (RDS)
0726.173.028 (Vodafone)
0744.380.442 (Orange)
0744.480.195 (Orange)

E-mail

contact@iacris.ro

Persoana contact

Profesor Cristian IACOBAN