In ianuarie 1870 ziarul “Informatiunile bucurestene” publica intr-un articol urmatorul raport asupra distractiilor “populatiunii”: “Cismigiul e voios la orele de amiaza cu numerosii sai patinatori.” Patinajul ca hobby luase cu asalt Europa, dupa ce mii de ani a fost cunoscut si folosit in scop utilitar, pentru transport si deplasare rapide pe gheata.
Cele mai vechi dovezi ale existentei patinajului, din epoca de piatra, au fost descoperite in provincia olandeza Friesland si in Franta: patine din os, vechi de 20.000 de ani. Patine din os vechi de 5.000 de ani pot fi vazute in Muzeul Sportului din Cluj, Brasov si Bucuresti.
In 1660 in Anglia au aparut primele patine cu lama ingusta, din metal. Acestea erau fixate de pantofi cu un cui infipt intr-o gaura facuta in talpa. De-a lungul anilor au fost perfectionate: a fost adaugat al doilea cui, pentru a fixa mai bine lama de pantof; au fost inventate botinele speciale pentru patinaj; a fost adaugata o bucata de metal in varful pantofului sau botinei, pentru a usura “franarea”. Toate aceste imbunatatiri, destinate scopurilor practice, au sfarsit prin a accelera ritmul adoptarii patinajului in scopuri recreationale si, mai tarziu, artistice.
In 1742 la Edinburg, in Scotia, a fost infiintat primul club de patinaj! Se nascuse astfel patinajul artistic si de viteza, ca sport. A fost adoptat de populatie cu atata repeziciune incat in 1876, la Londra, a fost construit primul patinoar cu gheata artificiala iar in urmatorii 5 ani au aparut si la Paris, Viena, Lyon si Berlin.
Tinerii romani de toate varstele nu au fost codasi in practicarea acestui sport indragit de europeni. In 1872, la Cluj, a fost infiintata prima “Societate de patinaj” (primul “club” – in varianta moderna), in 1873 la Arad, in 1876 la Timisoara, Targu Mures si Sibiu si in 1880 la Brasov si Oradea. In 1874 membrii Asociatiei de Patinaj din Cluj au participat oficial la primul concurs public. La sfarsitul secolului al 19-lea si inceputul celui de-al 20-lea printre patinatorii care gustau aceasta bucurie in Cismigiu se numarau nume faimoase ale culturii romanesti: Titu Maiorescu, Theodor Aman si Ionel Teodoreanu. In 1923 a avut loc chiar si un bal mascat, pe gheata.
Europenii au pus bazele patinajului ca sport in 1892 cand a fost infiintata, in Olanda, “International Skating Union” (Organizatia Internationala de Patinaj, precursoarea Federatiei Internationale) si tot in acel an au avut loc primele campionate internationale. La vremea aceea fusesera deja inventate sariturile, botezate cu numele celor care le-au executat pentru prima data, perfectionate si inmultite ulterior.
Poate ca sunteti familiarizati (macar din comentariile lui Cristian Topescu, mare iubitor al acestui sport si ale altor comentatori sportivi) cu termenii “axel” (1882 – norvegianul Axel Paulsen executa o rotatie si jumatate la Viena), “rittberger” (1910 – germanul Werner Rittberger executa la Berlin o saritura de pe piciorul din spate, aterizand tot pe el) sau “lutz” (1913 – austriacul Alois Lutz, la Engleman, executa o saritura ce pleaca de pe varful piciorului din spate si muchia exterioara a patinei, aterizand in acelasi fel dar pe piciorul opus). Aceste sarituri cat si altele au fost perfectionate si “continuate” de patinatori moderni care executa uneori sarituri incredibile, parca dincolo de limitele corpului omenesc legat de gravitatie: duble, triple si quadruple.
Dupa o statistica a Federatiei de Patinaj Franceze facuta in 1994, in lume exista astazi 5235 de patinoare artificiale: 3500 in America, 1200 in Europa, 20 in Asia, 500 in Oceania si 15 in Africa.
Patinajul romanesc a activat ca sport cu succes de-a lungul anilor, dand sportivi de marca precum Andrei Somodi (s-a antrenat si la Berlin, alaturi de faimosul Rittberger); Miti de Lemeny (premiu de patinaj la Viena); Maria Pop si Romica Pop, un cuplu de mama/fiica ce au detinut, una dupa alta, titlul national timp de multi ani; Cristina Patraulea, Marcel Comanici, Carol Hert; Gyorgy Fazekas, Florin Gafencu, Adrian Vasile, Elena Mois, Beatrice Hustiu, Manuela Baditoiu si Codruta Moiseanu, Cornel Gheorghe si Marius Negrea; iar din generatia actuala, cei mai notabili sunt Gheorghe Chiper (care se antreneaza in Elvetia si Suedia) si Roxana Luca.
Din pacate, patinajul artistic este in declin in Romania. Oricat de incredibil ar parea, Federatia Nationala de Patinaj nu are patinoarul propriu. 1985 a fost ultimul an cand s-au organizat Campionate Nationale de patinaj artistic perechi. De murit, insa, patinajul n-a murit si eu una sper intr-o renastere a acestui nemaipomenit sport care este si o arta, caci parca nici un altul nu imbina mai mult fizicul cu artisticul. Codruta Moiseanu este unul din pasionatii sai sustinatori.
Fosta patinatoare de performanta si castigatoare a multor concursuri nationale si internationale, Codruta Moiseanu s-a retras ca sportiva de performanta in 1994, dar a ramas in patinaj ca antrenoare. A petrecut cativa ani in Turcia, unde dragostea pentru acest sport este indeajuns de mare pentru a trimite, in lipsa celor autohtoni, in cautarea unor sportivi din alte tari care sa ii antreneze pe copii. Patinoarul unde a lucrat, mi-a spus Codruta, este privat iar conditiile de lucru si entuziasmul au fost pe masura: dupa doar 2 luni de antrenamente sportivii sai incepusera sa castige concursuri. S-a intors insa in tara, pentru a fi langa familie si prieteni.
In aprilie 2006 a deschis Clubul Sportiv Star care activeaza pe patinoarul “Lia Manoliu” din Bucuresti si tine cursuri de patinaj de performanta pentru copiii intre 3 si 7 ani. L-am vizitat in decembrie, aproape de Craciun.
Suprafata de 1200 de m2 era impartita egal intre un club de hochei si clubul de patinaj care, mi-a spus d-na antrenoare, are nevoie de putin, doar 600 m2, pentru a ii pune pe copii pe patine si a ii invata lucruri de baza. Intr-adevar, “piticii” (cu media de varsta de aproximativ 6 ani dupa cate mi-am dat seama) desi erau cam 12, pareau niste ratuste mititele alunecand pe o suprafata lina ca de lac, inconjurati de randurile inclinate si imense de scaune ca de niste dealuri inalte. Stiau toti sa patineze simplu, nu-i vorba si venisera la antrenamente ca sa invete figuri mai complicate: patinatul pe un picior; patinatul pe un picior indoit; patinatul in slalom si altele.
Incepeau dintr-o parte a patinoarului, in lat, impartiti pe 2 randuri, concentrati si extrem de absorbiti, cu obrajii roz de la aerul rece si efort si cat se poate de incantati. “Codruta!” mai striga cate unul la antrenoare, cautand sa puna o intrebare sau sa ceara ajutor cu ceva, o explicatie in plus sau o alta demonstratie. Doamna antrenoare e blanda si ferma in acelasi timp: copiii ii spun pe nume dar trebuie sa si asculte. Ca si in alte sporturi, patinajul dezvolta nu doar trupul ci si psihicul – disciplina, concentrare si perseverenta.
Ca “ratustele” isi dadeau silinta era usor de vazut. Nu abandona nici unul exercitiile fiindca erau “prea grele”. Uneori ii vedeam insa contrariati fiindca miscarile, demonstrate de Codruta, pareau atat de usor de facut. Dar cand le faci tu…
Cat despre mine, m-am invartit toata lectia (care a durat o ora) pe aproximativ 15 metri de gheata, langa parapet, iar perfomanta mea a fost ca spre sfarsit am reusit sa ii parcurg fara sa ma tin de geamul mare de plexiglas. Nu era prima data cand puneam patinele in picioare, era a treia… dar nu-mi aduceam aminte nimic. Nu stiu daca e ca mersul pe bicicleta… nu mi-am adus aminte nimic din datile trecute. Mi-am amintit insa de ce imi placuse atat de mult: ai o senzatie de libertate nemaipomenita. Impingi din picioare si, parca in ciuda gravitatii, parcurgi cativa metri intr-un mod atat de lin incat pare fara efort si mai pare si ca poti ajunge “departe” foarte repede si, da, usor.
Nu-i insa nimic usor in sariturile acelea de care vorbeam mai sus. Dar cred ca ai o senzatie de implinire nemaipomenita atunci cand iti ies. Iar ca sa adaugi la performanta fizica si pe cea artistica… sa stapanesti atat de bine miscarile incat sa poti sa adaugi peste ele simtul muzicii si al dansului, asta trebuie sa fie ceva deosebit. Eu una voi fi multumita daca voi reusi sa patinez pe un picior… dar sper foarte mult ca una din “ratuste” sa mearga mult, mult mai departe.
Mai sper si ca Federatia sa reuseasca sa “capete” un patinoar si fonduri, pentru ca antrenorii si sportivii sa ramana in Romania si sa se poata antrena aici, in conditii excelente; sper si ca Lia Manoliu, singurul pationar acoperit din Bucuresti, sa poata fi deschis tot timpul anului, sau cu o pauza de cel mult trei lui (in prezent este inchis la sfarsitul lui martie si deschis abia pe la sfarsitul lui septembrie); sper si ca unul din mall-urile Bucurestiului sa includa, la unul din etaje, un patinoar acoperit (nu credeti ca e o idee grozava? Copiii pun pariu ca ar spune “Daaaaaaaaaaa!!!”) unde sa se poata face si antrenamente si mai sper si ca nu peste mult timp cel putin unul dintre copiii antrenati de Codruta Moiseanu sa ne incante cu dansul si miscarea pe gheata, in competitii nationale si internationale.
Nota: la scrierea acestui articol au fost folosite informatii publicate in “Enciclopedia educatiei fizice si sportului din Romania”, editura Aramis, Bucuresti 2002 (la Biblioteca Nationala, Bucuresti). Multumesc si d-nei antrenoare Moiseanu.
Clubul Sportiv Star
Adresa: Patinoarul National “Lia Manoliu”
Inscrieri si detalii – antrenor CODRUTA MOISEANU
Tel. mobil: 0721 822 690 , 0788 851 820 , 0745 326 194
Tel.fix/fax: 031 804 89 21
E-mail : clubulsportivstar@patinaj.ro
www.patinaj.ro
Posted in 
Tags: 
) but I just didn’t find the necessary drive or perhaps I didn’t meet the right people at the right time. But perhaps it was better that way…
